Desenul – reprezentarea universului interior al copilului

Desenul – reprezentarea universului interior al copilului

Prin desen copilul ne ajută să vedem modul în care el percepe lumea, ne dă acces la universul lui interior cu emotii, trăiri, frici, nelinişti, dorinţe şi aspiraţii.
Încă din jurul varstei de 1 an dacă îi dăm copilului un creion şi o coală de hârtie observăm că acesta devine fascinat de urma pe care obiectul îl lasă pe foaie, de faptul că acel “ceva”, acele urme lăsate pe foaie sunt produsul muncii sale.

Stadiile dezvoltării desenului (după Lowenfeld) la copii sunt:
• Grifonajul şi mâzgăleala – reprezintă primul stadiu şi apare din momentul în care copilul ţine creionul în mână şi “desenează” puncte, linii. Această perioadă începe în jurul vârstei de 1 an şi ţine până în jurul vârstei de 3 ani şi jumătate – 4 ani
• Preschematismul – stadiu reprezentativ pentru copiii de 4- 6 ani. În această perioadă caracterizată de căutări, copilul încearcă în felul propriu să deseneze o casă, un omuleţ, un copac. Imitaţia are un rol important în dezvoltarea abilităţilor de redare a formelor, obiectelor
• Schematismul stadiu ce cuprinde perioada de 7 -9 ani. În jurul vârstei de 7 ani copilul începe să creeze relaţii între ceea ce a desenat şi de la “aceasta este o casa”, acesta este un pom” începe să facă o poveste pornind de la reprezentarea grafică pe care a făcut-o pe coala de hârtie.
• Realismul incipient cuprinde perioada 9 – 11 ani. În această perioadă copilul tinde să îşi perfecţioneze desenul, încearcă să redea cât mai fidel realitatea înconjurătoare pe hârtie – de exemplu coşul unei case nu va mai fi desenat ca şi când ar fi un obiect separat pus din întămplare alături de acoperiş, ci copilul va avea grijă să traseze liniile astfel încât redarea să fie cât ai fidelă. Luquet spune că este perioada în care abilităţile legate de desen şi dezvoltate de copil până la această vârstă suferă puţine modificări din acest moment şi că modul în care desenăm la această vârstă este felul în care vom face acest lucru şi ca adulţi.

Atunci când observăm un copil desenând sunt mai mulţi factori care ne atrag atenţia:
• Modul în care copilul se implică în desen şi comportamentul lui – este absorbit, încearcă să redea cât mai fidel un obiect, este agitat, nervos, haşurează foaia sau o loveşte cu creionul în încercarea de a reda ceva
• Liniile utilizate – sunt frânte, sinuoase, în conturarea obiectelor şi personajelor, linia este îngroşată sau abia vizibilă sau inexistentă,
• Apar multe unghiuri ascuţite
• Amplasarea desenului în pagină
• Distanţa între fiinţele şi obiectele reprezentate şi amplasarea lor în spaţiul foii
• Culorile utilizate
• Transparenţa desenului care este normală până la o anumită vârstă

În interpretarea desenului unui copil vom ţine cont întotdeauna de vârsta acestuia.

În faţa colii de hârtie copilul este stăpân. Acolo el poate să îşi exprime emoţiile, fricile, coşmarurile, modul în care se autopercepe, relaţiile cu ceilalţi, dorinţele, aspiraţiile.

Desenul îl ajută pe copil în dezvoltarea:
• Psihomotrică – motricitate grosieră şi fină
• Emoţională – de cunoaştere, recunoaştere şi redare a emoţiilor, trăirilor
• Socio-relaţională sau contextul de viaţă – în funcţie de amplasarea în pagină, distanţă, poziţia personajelor desenate, culorile folosite
• Cognitivă – reflecă modul în care copilul face anumite legături, percepe obiectele, fiinţele şi situaţiile din jurul său
• Comportamentală – începând de la urmărirea modului în care copilul se implică în crearea desenului, cum mânuieşte ustensilele, cum schimbă poziţia foii
• Spirituală – aspiraţii, dorinţe, visuri

Desenul reprezintă şi o oglindă în care copilul reflectă modul în care se autopercepe, se autovalorizează şi se simte valorizat.

Este important să încurajaţi copilul să deseneze, să se exprime, nu râdeţi de el şi / sau de produsul muncii sale pentru că acest lucru îl poate descuraja pe copil să se exprime şi uneori nu doar prin desen.
Jucaţi-vă, distraţi-vă, modelaţi, desenaţi împreună cu copilul dumneavoastă, creaţi o stare de bine şi relaxare între voi şi copil / copii, sunt amintirile pe care copilul le înmagazinează şi pe care le va folosi ca resursă şi model în viitor.

Ti-a placut articolul, ai o pustoaica sau un pusti acasa si doresti sa stam de vorba? Poti solicita o programare chiar acum la Centrul Confident mentionand numele meu.

Un articol de Iulia Păsărin – psiholog clinician şi psihoterapeut integrativ
În trecut am coordonat ateliere pentru copii precum: „Mă dezvolt armonios” (5- 8 ani), „Orăşelul emoţiilor” (4 – 6 ani), „Halloween Art” (5 – 9 ani), „Eroul meu” (4 – 6 ani)