Mirela Maftei

Mirela Maftei este psihoterapuet, psiholog clinician specialist, supervizor în psihologie clinică și psihoterapeut cognitiv-comportamental, cu experiență în evaluarea și intervenția psihologică adresată copiilor, adolescenților, adulților, cuplurilor și familiilor.

Activitatea sa profesională se desfășoară atât în cadrul Institutului Național de Endocrinologie „C.I. Parhon”, cât și în practica privată, într-un context clinic complex, caracterizat prin colaborare interdisciplinară și contact direct cu o cazuistică diversă. Lucrează cu persoane care se confruntă cu tulburări de anxietate, depresie, atacuri de panică, tulburări de adaptare, tulburări de comportament alimentar, dificultăți identitare și disforie de gen, afecțiuni psihiatrice, precum și cu persoane aflate în fața provocărilor psihologice asociate bolii cronice și diagnosticului oncologic.

Un interes profesional deosebit îl reprezintă psihologia oncologică, tulburările de comportament alimentar, relația dintre atașament și sănătatea mintală, precum și impactul vulnerabilităților emoționale asupra proceselor de adaptare și recuperare psihologică.

În activitatea clinică acordă o atenție deosebită înțelegerii persoanei dincolo de simptom, integrând evaluarea psihologică riguroasă cu intervenții psihoterapeutice bazate pe dovezi științifice. Abordarea sa urmărește nu doar reducerea suferinței psihologice, ci și dezvoltarea resurselor interne, consolidarea rezilienței și susținerea proceselor de schimbare și creștere personală.

Pe lângă activitatea clinică, este implicată în formarea viitorilor specialiști, coordonând practica masteranzilor în psihologie clinică și participând la proiecte de cercetare dedicate psihopatologiei, tulburărilor de comportament alimentar, psihologiei oncologice și mecanismelor psihologice de adaptare la boală. Activitatea sa științifică și profesională este susținută prin participarea constantă la conferințe, programe de formare și proiecte interdisciplinare dedicate promovării sănătății mintale.

Consideră că relația terapeutică reprezintă principalul instrument al schimbării, iar fiecare demers psihologic autentic începe prin crearea unui spațiu sigur, empatic și lipsit de judecată, în care persoana să poată explora, înțelege și transforma experiențele dificile ale vieții.